miercuri, 10 iulie 2013

B'estfest Summer Camp 2013

A trecut B'estfest-ul. Mai precis, au trecut 3 zile de cand festivalul si-a inchis portile, pentru spectatori, respectiv doua zile de cand m-am intors din Tunari. Insa nici acum nu-mi revin din febra festivalului la care am luat parte.

Cu ce am ramas in urma? Cu amintiri frumoase, cu momente unice, cu noi prietenii. A fost un weekend de poveste. Au fost 3 zile cum nu am mai trait pana acum. Nu cred ca mint atunci cand spun ca a fost cel mai grozav weekend din viata mea.

Insa, asa cum se intampla si in viata, tot ce e frumos trebuie sa se termine. Insa chiar daca s-a terminat, raman cu amintirile. Raman cu noptile pe care le-am petrecut in cortul principal, alaturi de ceilalti voluntari. Raman cu activitatile la care am luat parte. Raman cu concertele senzationale la care am asistat. Raman cu cele 900 de poze pe care le-am facut cu aparatul foto. Raman cu tot ce inseamna B'estfest.

Si sunt convins ca weekend-ul asta nu ar fi fost la fel de minunat, daca nu as fi fost parte a Brigazii de Voluntari. Sunt convins ca nimic nu ar fi fost la fel, daca nu as fi lucrat cot la cot alaturi de alti 300 de oameni minunati, care au facut ca acest festival sa mearga, pana la cel mai mic detaliu. Pentru ca BdV nu inseamna doar organizat de concerte, de festivaluri, de conferinte sau de evenimente sportive. BdV inseamna a face parte dintr-o familie, dintr-o familie extrem de mare, de primitoare si de minunata.

O sa incerc sa descriu cam cum a aratat pentru mine weekendul asta, din momentul in care m-am imbarcat in maxi taxi-ul care ne-a dus catre Tunari, pana in momentul in care am coborat la Piata Presei Libere, cu o droaie de bagaje dupa mine.


Piata Presei. Ploaie. Maxi taxi. Voluntari. Bagaje. Ghiozdan plin de mancare. Cort. Izopren. Imbarcare. 30* C. Tunari. Acreditari. Cozi infernale. Bratara alba. Summer Camp. Zona de campat. Corturi. Montat cort. Batut cu ciocanul. Desfacut bagajele. Conserve. Ton. Pate vegetal. Caine jucaus. Ture de dupa amiaza. Primii spectatori. BGS. Iarba si fan. BMX-uri. Rampe pentru biciclisti. Harta locatiei. Sosit invitati. Vant puternic. Cer negru. Poze in cort cu Cristinel. Promotie la tigari. Casti de la Winston. 10 pachete de tigari. Niste Baiei. Intalnit lume cunoscuta. Vama. Jucat volei cu patura. Castigat tricou cu Coca Cola. Vikingu', Cody si Alin. Texas. Tura de noapte. Waste management. Vita de Vie. Strans gunoaie. Intors la cortul vanatorilor. Criza de ras. Criza isterica de ras. Intrat peste Lemmy in cort. Blackout.

Patru ore de somn. Icubator in cort. Micul dejun. Chitara cu trei corzi. Recital Tzane. Bustul gol. Tricou alb pe cap. 1000 de grade. Stropitoare. Fleasca pe tot corpul. Teo ud pana la chiloti. Repetitii Subcarpati. Mafia. Cine sunt? Alina Plugaru. Robin Hood. Peticuri de umbra. Ciorba si muraturi. Volei BdV. Pelerine de ploaie. Furtuna. Jumatate de cort inundat. Cearsaful si patura la uscat. Turnul In Stabil. Mima. Andrei lasciv. Bere cu Alin. Info Point. Muzica de tobe. Peste urias. Subcarpati. Imparte o Coca Cola cu Cosmin Ciortan. Pate si paine. Cortul Jaggermeister. ZOB. Ridicat doza de Cola. Chiloti pe jos. Coma. Lume in cort. Inceput tura de noapte. Waste management. Biohazard. Alin dezlantuit. Poze smechere cu Lemmy. Poze smechere cu Sintescu. Somn.

Patru ore de somn. Turnul In Stabil. Turnul la pamant. Imparte o Coca Cola Zero cu fetele. Caldura sufocanta. Umbra putin. Tzane arabu'. Gramada cere varf. Sexy Andrei Preda. Baschet. Baschet la bustu' gol. Baschet in slapi. Tone de transpiratie. Cilent Sinema Shorts Up. Ciorba si spanac. Tricou de doua persoane. Cursa cu Sintescu. Inca un tricou castigat de la Coca Cola. Inceput tura de dupa amiaza. Waste magament. Strans pahare. Un metru de pahare. Castigat ultimul tricou Colectare Selectiva. Castigat rogojina. Poze cu fratele Ciuf. Ziua lui Gabriel Buruiana. Bungee Jumping. Tort. La multi ani! Inapoi la tura. Inca un tricou castigat. Enter Shikari. MOSH PIT. Mahmur.info. Vlad. Maggot. Lex. Vernis. Ascultat muzica la boxa. Flori de mai. Adi si mana taiata in cutia de pate. Lungu dormind bustean. Chase & Status. Revenit in cort. Putin alcool. Revista metropotam. Carat instrumente. Soilwork. Miros puternic de iarba. Final de festival. Fotbal in fata scenelor. Ratele si vanatorii. Vanator in mod constant. Silent Disco: Nirvana, Rammstein, Queens of the Stone Age, The Prodigy, The Village People. Jazz Vibes. Inapoi in cort. Whist pana in zori de zi. Suc de mere.

Trei ore de somn. Lumea pe picior de plecare. Tricou cu MTV si Pro FM. Fru Fru. Paste cu ton. Ciorba, fasole, muraturi si cornulete. Apa rece la greu. Caldura. Infundat buda. Strans cortul. Parasit locatie. Maxi taxi. Mega poster cu B'estfest. Coborat la Piata Presei. Cu bagaje prin 41. Coborat la Plaza. Cu bagaje prin 25. Ajuns acasa.

Febra musculara. Febra musculara grava...

duminică, 31 martie 2013

Al vostru Voluntar din Brigada

Mi-am adus aminte astazi ca am un blog. Un blog pe care mi-am propus sa scriu, insa pe care daca te uiti in partea dreapta a lui, o sa vezi ca in luna martie nu se regaseste niciun post.

O sa folosesc iar scuza cu am fost ocupat, pentru ca am fost, intr-adevar. Si pentru ca mi-am propus ca nu vreau sa am luni in care sa nu scriu deloc, o sa scriu pe scurt despre cel mai important lucru care mi s-a intamplat in perioada asta.

Pe la inceputul lunii am vazut un anunt pe facebook. Brigada de voluntari recruta noi doritori pentru a se alatura echipei, iar interviurile aveau sa aiba loc in penultimul week-end al lunii. Am aplicat pentru interviuri, am primit un mail inapoi, si am fost repartizat in ultima serie, cea de duminica dupa-amiaza, din Open Pub.

Interviul in sine mi s-a parut usor, amuzant, distractiv, util. Am cunoscut persoane noi atat in timpul interviului, dar mai ales dupa, cand m-am intins la o bere, cu membrii mai vechi ai Brigazii, pentru cateva ore.

Stand de vorba cu ei, mi-am dat seama ca am ajuns exact unde trebuie. Genul de colectiv in care te integrezi imediat, in care te simti bine, in care dai de persoane inteligente, amuzante si cu un foarte mare spirit de munca. Mai pe scurt Brigada de Voluntari. :)

Astept sa apara evenimentele la care sa fiu voluntar. Astept concertele si festivalurile de vara asta. Astept sa vad ce inseamna sa fii un Voluntar in Brigada. Astept sa vad magia BdV. :)

vineri, 15 februarie 2013

Concert Razna & Bodark in Iron City

O sa fiu scurt si la obiect cu articolul asta.

Saptamana trecuta am ratat concertul tribut AC/DC oferit de formatia The R.O.C.K. deoarece am fost prins la majoratul bunului meu prieten Cristinel. Nu am regretat alegerea facuta pentru ca am avut o noapte pe cinste. Dar, dorind foarte mult sa merg la concert, am ramas cu un gust amar si mi-am zis ca trebuie neaparat sa mai dau si eu pe la un concert in viitorul apropiat.

Zilele astea am vazut pe facebook un event in legatura cu un nou concert Razna. Mi-am zis ca la concertul asta trebuie sa fiu neaparat prezent, asa ca de data asta nu mai fac compromisuri.

sursa: metalhead.ro
Concertul are loc in Iron City (in Centrul Vechi), in seara aceasta. Intrarea este libera, iar preturile din Iron sunt acceptabile. Pagina de event de pe facebook o aveti aici.

Razna este una dintre formatiile mele preferate de pe scena rock-ului romanesc. Mereu am fost de parere ca daca as putea alege o formatie care sa faca pasul catre main-stream, pe ei i-as alege fara sa clipesc.

Il cunosc personal pe Pablo, vocalul formatiei. Pot spune ca este un om plin de talent, insa in acelasi timp cu capul pe umeri si destul de modest. Sunt convins ca pentru a gasi ceva negativ de spus despre el, trebuie sa cauti mult si bine.

Zilele trecute baietii au scos un videoclip la melodia "Intre doua emotii". Il puteti accesa de aici, si de asemenea va voi lasa si melodia mea preferata a baietilor, "Urlet de smoala".


duminică, 10 februarie 2013

Africa. Fotbal. Corectitudine. Against All Odds

Joi noapte am avut o insomnie puternica. Dupa vreo doua ore si jumatate in care am incercat sa adorm, nereusind, am deschis televizorul si am inceput sa butonez canalele. Am oprit pe Eurosport si Eurosport 2, unde se difuzau in reluare semifinalele Cupei Africii pe Natiuni.

Cupa Africii pe Natiuni e unul dintre turneele preferate sportive pe care imi place sa le urmaresc. Jucatori africani, neslefuiti, dar plini de talent, arbitraje de cele mai multe ori corecte, suporteri fanaticii si amuzanti. E genul de turneu care are toate ingredientele pentru a-l face spectaculos. Iar in general cand turneul are loc, incerc sa-mi fac timp sa urmaresc pe cat mai multe meciuri posibile. Anul asta nu a fost asa.

Anul asta nu am prins nici macar un meci in direct, din faza grupelor pana in semifinale. Doar niste meciuri in reluare, dupa miezul noptii, si cateva rezumate. Iar joi cand am prins reluarile la semifinale, am zis ca trebuie sa le vad neaparat.

Am inceput cu Nigeria - Mali, care se difuza pe Eurosport. 4-1, meci fara istoric. Dominatie nigeriana de la un capat la altul. Cand am vazut echipa Nigeriei practicand un astfel de joc, m-am gandit ca a maturat pana acum in turneu cu toate echipele care i-au stat in cale. Dupa ce m-am uitat pe rezultate mi-am dat seama ca nu a fost chiar asa. Insa lasand aspectele astea la o parte, daca ar fi sa cataloghez Nigeria urmarind doar meciul din semifinala, ar insemna ca este favorita certa la castigarea turneului. Ramane de vazut.

Dupa ce s-a terminat semifinala de pe Eurosport, am comutat pe Eurosport 2. Burkina Faso - Ghana 1-1, undeva prin minutul 75. Din spusele comentatorilor am ramas cu impresia ca burkibanezii ar fi fost dezavantajati pana in acel moment al jocului. Penalty neacordat, penalty acordat prea usor pentru ghanezi si alte greseli importante.

M-am convins pana la urma ca aveau dreptate. In prelungiri, gol anulat eronat pentru Burkina Faso. Cateva minute mai tarziu, unul din atacantii burkibanezi cade in careu. Penalty clar! Dar nu, stai, ca nu e asa! Arbitrul ii arata jucatorului cartonasul galben pentru simulare. Si ghici ce? E al doilea galben?

Am ramas scarbit de arbitrajul asta grosolan dictat intr-o singura parte si am sperat ca Burkina Faso sa se impuna totusi la penalty-uri. Lucru care s-a si intamplat.

M-am gandit ca la final s-a facut dreptate. Si cand ai un arbitraj atat de nefavorabil si reusesti sa te califici in finala, meriti totusi putin respect. Mai ales cand nu ai o echipa atat de grozava, fara individualitati puternice, si totusi reusesti sa elimini echipe precum Togo sau Ghana, echipe care au jucat la Campionatul Mondial, clar mai puternice si mai bine cotate decat tine. Tot respectul pentru Burkina Faso si pentru ce a realizat la acest turneu.

Daca ar fi sa pastram traditia, atunci dupa Zambia in 2012, asta ar trebui sa fie anul Burkinei Faso. :)

A inceput si finala de cateva minute. 80 000 de oameni pe Soccer City-ul din Johannesburg, prezenti pentru ultimul act al Cupei Africii pe Natiuni din 2013. Fie ca cea mai buna echipa sa castige. Si cu putin noroc, inclin sa cred ca a aceea va fi Burkina Faso. :)

sursa: football.thestar.com.my

luni, 4 februarie 2013

Dubla postare: Jeg si Simulare!

Si am facut si o rima, chiar din titlu. :)

Ideea e cam asa. N-am scris pe blog de vreo saptamana si ceva, 10 zile mai exact. Insa nu am facut asta pentru ca nu am vrut, ci pur si simplu pentru ca nu am avut timp cand sa fac asta. 

Programul meu din ultimele saptamani arata cam asa: trezit la ora 06:00, plecat la ora 07:00, venit acasa dupa ora 22:00. In timpul ramas liber, nu imi mai ramane decat sa dorm.

Dar e ok. M-am acomodat cu programul asta. Nu ma plang, mai ales pentru ca nu e ca si cum as da cu sapa sau as lucra pe santier. Dupa ce ies de la ore tot ce fac e sa pierd timpul prin oras. Asa ca ar trebui sa fiu putin ipocrit ca sa ma plang.

De cand am postat ultima oara pe blog si pana acum s-au intamplat doua evenimente destul de importante. Asa ca sa le luam cronologic.
Primul eveniment a fost "Inmormantarea Jegului", care a avut loc pe 25 ianuarie. Chiar daca am mai scris despre ea pe blog, nu am apucat sa spun ce s-a intamplat cu exactitate acolo. 
Am promovat evenimentul pe facebook cat am putut, timp de 2-3 zile, iar la attending, inainte de evenimentul propriu-zis, aveam in jur de 95 de persoane confirmate, si inca pe atatea cu "maybe". La eveniment s-au prezentat 40. Mai multe decat ma asteptam sincer. 
A fost voie buna, ne-am adunat, am stat de vorba, am cunoscut cateva persoane noi (desi ii stiam personal pe mai mult de jumatate din cei veniti), am baut o bere in cinstea Jegului, iar dupa am plecat fiecare, inapoi catre vietile noastre de zi cu zi. Nu au existat probleme, chiar daca la inceput, dupa ce ne stransesem deja vreo 15-20 de persoane, gardienii din complexul de la Leu au venit la noi, curiosi sa vada ce se intampla de ne-am adunat atatea persoane intr-o cladire abandonata (ca practic asta e acum ce a mai ramas din vechiul Jeg). 
Am facut si poze. Exista un folder cu 64 de poze pe profilul meu de facebook. Pozele astea surprind exact ce a insemnat Jegul pentru persoanele care s-au adunat in seara respectiva. Poza mea preferata ramane cea de mai jos. :)
Poza de grup. :)
Al doilea eveniment despre care vreau sa vorbesc este simularea de BAC pe care am dat-o miercurea trecuta, pe 30 mai precis, la limba romana.
Aveam de pregatit sapte opere pentru simulare. In ordine, aveam modernismul prin 3 arte poetice, "Joc secund", "Testament" si "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii",  simbolismul, prin "Lacustra", traditionalismul, prin "Aci sosi pe vremuri", nuvela, prin "Moara cu noroc" si basmul, prin "Povestea lui Harap-Alb".
Sincer, am incercat sa le invat pe toate. M-am chinuit cat am putut. Mi-am tras la imprimanta, despre fiecare in parte, apartenenta la gen, comentarii literare, caracterizarea personajelor, comparatii intre personaje... Mai pe scurt, tot ce puteam gasi. Si am incercat sa le invat... insa nu am putut sa retin decat o singura opera, cat sa umplu macar doua pagini cu ea. "Moara cu noroc" a lui Slavici.
In ziua simularii, ma gandeam ca am o sansa de 13% sa imi pice exact ceea ce invatasem. Si nici acum nu stiu cum s-a intamplat, dar exact ceea ce mi-am invatat a picat in ziua simularii. :) Probabil prima oara cand mi se intampla asta. Sa invat o singura lectie/opera/orice/plm si exact aia sa si pice in lucrare. De nu s-ar intampla asa si la BAC... :)
Mai am doua simulari. In doua saptamani la istorie, iar prin aprilie la geografie. Acolo nu imi fac prea multe probleme. O sa le iau doar ca pe niste antrenamente utile in pregatirea BACului. :)
 Motivul pentru care mi-am gasit timp sa scriu despre cele intamplate la Jeg si la simulare, in timpul saptamanii, este pentru ca sunt muci. La propriu. Sunt racit, ma doare gatul, capul, imi curge nasul, am temeratura si tusesc incontinuu. Mai bine de atat nici ca se putea...

joi, 24 ianuarie 2013

La Jeg ne-am nascut, in Jeg ne intoarcem!

Stau uneori si ma gandesc ca poate Jegul ar fi meritat un final mai frumos. Adica stiu, ne-am strans foarte multi oameni, ne-am batut pe locuri, am umplut Jegul pana la refuz, am devastat barul (in sensul bun), am scandat, am tipat, am gesticulat cu totii (si inca cum!), dar parca a lipsit ceva. Si tot vorbind cu Urs, mi-a picat fisa.

Cum ar fi sa ne intalnim toti, toti cei care am populat Jegul in ultimii ani, pentru ultima data, chiar unde a fost Jegul? Sa venim frumos cu flori, cu lumanari poate, sau pur si simplu sa venim si sa depanam povesti sau amintiri despre Jeg.

Sunt curios cati oameni s-ar strange la o astfel de actiune. Ceva imi spune ca am fi macar cateva zeci prezenti. Deja stiu cateva persoane care ar veni la un astfel de eveniment mai mult ca sigur. Asa ca hai sa incercam.

Vinerea asta. Pe la 6-7 seara, ca sa se lase intunericul. Va astept pe toti, in fata la Jeg (netrecand pe acolo de duminica, nici nu stiu daca a mai ramas ceva din el sau nu). Sper sa ne strangem macar 30-40 de persoane, in amintirea a ceea ce a fost si a insemnat pentru noi Jegul!

Aveti aici si event-ul de pe facebook, ca sa ne organizam mai usor.


miercuri, 23 ianuarie 2013

Si "Jegul" se facu jeg

Inainte de a incepe articolul propriu zis, vreau sa-mi cer scuze pentru faptul ca nu sunt atat de activ pe cat ar trebui sa fiu, pe blog. In general reusesc sa postez doar in weekend-uri si in zilele in care reusesc sa ajung acasa la ore cat de cat rezonabile. Sper sa schimb asta pe viitor, dar, pana atunci, trebuie sa va multumiti cu 2-3 posturi, in medie, pe saptamana. Sper doar sa reusiti sa rezistati cumva in felul asta. :)

Revenind la articolul propriu zis, weekend-ul trecut mi-am batut recordul ca timp petrecut intr-un pub/bar/club/oricechestiedegenul. Am ramas in Studentpub de la 8 seara (sambata) pana pe la 10:30 (duminica), asta insemnand ca nu am parasit incinta localului pentru 14 ore si ceva. Un nou record deci. Dar nu asta e important. Important e ce am facut dupa ce am plecat.

Am plecat catre tramvai impreuna cu Ursu', iar dupa ce am ajuns in statie, am inceput sa vorbim din nou despre daramarea Jegului. L-am intrebat daca vrea sa mergem sa vedem ce a mai ramas din locatie, iar dupa ce ne-am facut putin curaj, ne-am indreptat catre acel loc din Complexul Leul in care am mai fost de zeci de ori, poate chiar sute, pana acum.

Ajunsi acolo, ni s-au inmuiat picioarele la vederea locatiei. O parte din tavan incepuse deja sa dispare, in locul terasei era un spatiu cu bucati din ce era odata Jegul, iar inauntru, era o perdea de praf prin care abia puteai vedea.

Am dat de niste muncitori cu care am intrat in vorba, si care spre surprinderea noastra, ne-au impartasit parerile "de bine" pe care eu si Urs le aveam la adresa UPB-ului. Ca sa il citez pe cel care conducera demolarea, "faceti si voi un protest, ceva, ca sa vi-l construim la loc, ca asa iesim castigati si noi, si voi". Numai de ar fi asa... :)

Dupa ce am inspectat locurile in care nu mai intrasem niciodata (spatele tejghelei, bucataria si practic toate camerele in care avea acces doar personalul), ne-am decis sa facem si cateva poze, pentru a arata si altor oameni care au iubit Jegul la fel de mult ca noi, ce s-a ales din localul nostru mult iubit.

Va anunt de pe acum, urmeaza o serie de imagini cu un puternic impact emotional asupra celor care au indragit Jegul la fel de mult ca mine si Urs.

Vin fiert la greu!


Asa priveliste?


Acoperisul. Sau ce mai ramasese atunci din el.


Mereu m-am intrebat cum e sa stai in spatele tejghelei.


Ursul ganditor.


Cheile au ramas si acum in usa.


"De ce? De ce tocmai Jegul?"


"La revedere, prieten bun..."

Restul de poze le gasiti in folderul pe care l-am facut pe facebook. Va anunt din nou, intrati pe propria raspundere. Desi ar fi mai bine sa le vedeti, daca nu sunteti tari de inima, atunci va recomand sa nu o faceti si sa ramaneti doar la ce ati vazut in articolul asta.

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

Adio, "Jegule", dar raman cu tine!

Nu stii ce e aia tristetea si durerea pana cand nu-ti moara o persoana foarte apropiata. Si din pacate, mi s-a intamplat asta, chiar de mai multe ori. Si de fiecare data a durut al naibii de tare. Exact asta s-a intamplat si aseara. Aseara, cand impreuna cu Mihaela am plecat din Jeg. Pentru ultima data...

Poate ca se vor gasi persoane care ma vor intreba "dar ce e frate Jegul asta despre care vorbesti?". O sa le raspund simplu. Jegul a fost pentru mine a doua mea casa, pentru aproape 3 ani. Jegul a fost locul in care atunci cand aveam nevoie sa beau o cafea sau o bere, sa ies cu prietenii sau pur si simplu sa stau fara sa fac nimic, ma primea intotdeauna cu bratele deschise, fara exceptie. Jegul a fost, este si va fi, chiar si dupa disparitia lui, pentru mine cel putin, ca un membru de familie. Un membru de familie care s-a imbolnavit, iar acum s-a dus sa se trateze undeva in afara tarii. Si care atunci cand se va insanatosi, se va intoarce inapoi langa noi.

Jegul era bodega aia de la Piata Leul, din Complexul Leul, in care se duceau elevi, studenti, sau orice alt fel de persoane cand doreau sa se relaxeze. Era locul ala in care te simteati bine mereu, in care iti faceai prieteni fara sa vrei, in care simteati ca ii cunosti pe toti si ca toti te cunosc. Era locul ala in care nu te deranja nimeni, locul ala in care puteai sa mergi sa ocupi o masa cu inca 10 persoane si sa stai acolo 10 ore, fara sa-ti zica nimeni nimic, sau sa te duci sa stai singur, sa bei o cafea, sa fumezi o tigara, si sa te uiti pe cine stie emisiune de pe Discovery sau National Geographic.

Dar acum, totul e istorie. Jegul nu mai exista. Sau mai bine spus, nu mai exista ca locatie, pentru ca in sufletele noastre, ale celor care am pierdut zile si nopti la rand in Jeg, Jegul va fi mereu cu si in noi. Dar ce s-a intamplat mai exact?


Documentarul asta spune pe scurt povestea Jegului. Din 1991, pana in decembrie 2012, cand a fost filmat. Ce s-a intamplat mai departe de decembrie 2012 voi povesti eu.

Am aflat acum aproximativ doua luni de faptul ca Jegul s-ar putea inchide. La inceput nu am putut concepe decat ca asta ar fi o gluma proasta si ca in niciun caz Jegul nu se poate inchide. Insa, la finalul lunii decembrie, facebook-ul mi-a confirmat ca ceea ce auzisem cu o luna inainte se poate adeveri. Pe facebook fusese creat un event care anunta ca UPB-ul vrea sa distruga o legenda, iar noi trebuie sa ne mobilizam si sa nu permitem asta. Data fixata, 16 ianuarie.

Pe facebook scria ca la event vor veni in jur de 1400 de persoane. Ma asteptam sa vina undeva pe la 10%. Cam asa a si fost. Am ajuns in Jeg pe la ora 11, si am ramas acolo fara intrerupere pana seara, la 10. 11 ore petrecute in Jeg. 11 ore in care am stat la masa, pe parcursul intregii zile, cu peste 20 de oameni diferiti. 11 ore in care studentii de acolo au facut o atmosfera de nedescris. 

La Jeg ne-am nascut, in Jeg ne intoarcem. Alaturi de alt blond, Edy. :)
(credit: vice.ro)
Jandarmii au fost prezenti, fara sa intre in incinta localului insa. Media a cam lipsit, doar cativa baieti care mai intrebau studentii prezenti ce parere au despre ceea ce se intampla si care mai faceau poze prin local si prin afara lui. Am fost si eu abordat de un tip de la vice.ro, care ne-a pus cateva intrebari atat mie, cat si lui Edy. Executorii au venit si ei, cu vreo doua ore intarziere, si au dat termen pana pe 21 ca locul sa fie inchis. In caz contrar, era de rau.

Mai jos e si fragmentul de interviu pe care ni l-a luat respectiva persoana, mie si lui Edy.
VICE: Salut, de când veniți în Jeg?
Tatuaţii Jegului: De trei ani - multe beri, ţigări, timp şi amintiri.
Ştiu că patronul, mai are două localuri prin zonă. Va fi vreunul dintre ele Jeg 2?
Nu. Poate să mute sigla, să mute mobila şi chiar mâţa, dar Jegul original va rămâne numai unul. 
Ieri pe la ora 4 am primit un telefon de la Eugen, in care imi spunea ca e lichidare de stoc. Ultima zi de Jeg deci. Desi m-am bucurat la auzul vestii ca totul este la jumatate de pret, am simtit un imens gol in stomac. Unul cum nu mai simtisem niciodata.

Am ajuns in Jeg pe la 18 30. Mai full decat il vazusem vreodata. Mai full si decat miercuri. Desi a trebuit sa stau aproape o ora pana s-a eliberat un loc la masa pe care o aveam eu si grupul meu de prieteni, sincer nu mi-a pasat. Eram, in acelasi timp, trist si fericit. Simteam simultam bucurie si durere. 

Sunt momente in care nu-mi explic cum o locatie atat de simpla, o bodega de lemn, sa iti provoace atata emotie si sa dezvolte in tine atatea sentimente, de o asa de mare alternanta. Nu stiu ce a avut locul asta atat de magic fata de restul. Dar orice ar fi avut, ma bucur ca am putut sa profit de magia sa. Pentru ca nu cred ca voi mai intalni vreodata un loc asa cum a fost Jegul.

Am inceput sa merg in Jeg acum 3 ani. Pe atunci lucram la Teen Press, iar seara, dupa ce se terminau sedintele, neavand alta locatie la indemana, mergeam cu restul de persoane ramase acolo. Nu stiu ce m-a cucerit, dar pot spune ca a fost dragoste la prima vedere. Daca am un regret, acela ar fi faptul ca in ultima perioada, pana in toamna lui 2012, am lasat-o mai moale cu iesirile din Jeg. Asta ar fi singurul meu regret. In rest, pot spune ca am fost indragostit de locul asta din ziua in care am pus piciorul in el prima oara, pana in momentul in care am iesit pentru ultima data din el. Ieri. 18 ianuarie 2013 mai precis. Si probabil ca voi ramane indragostit de el si de acum inainte.

In ultimele doua saptamani, online-ul a fost si el plin de articole in legatura cu Jeg-ul, cu lupta sa cu UPB-ul, si cu incchiderea sa inevitabila ce avea sa aiba loc. Sa fiu sincer, cele mai bune articole mi s-au parut alea facute de persoane facute care au fost la fata locului in ultimele zile, sau in trecut. Oricat de impartial ai vrea sa pari, nu ai cum sa fii impartial atunci cand vorbesti despre Jeg.

Aproape de finalul articolului, trebuie sa spun ca mi-au dat cateva lacrimi scriind articolul asta. Multe amintiri m-au patruns incercand sa-mi gasesc ideile, iar lucrul asta s-a vazut pe obrajii mei. Si trebuie sa spun ca pana acum nu am plans decat mi-a murit cineva. Si la filme cu caini. In rest niciodata. Plus ca in momentul in care scriu randurile asta, pe shuffle la winamp se intampla sa-mi pice 3 Doors Down - Here Without You. Viata e ciudata uneori... :)

"Protestul" de miercuri dimineata. (credit: vice.ro)
O sa incerc sa imi aduc aminte de Jeg mereu asa cum apare in poza asta, facuta miercuri dimineata. Si cred ca asa ar trebui sa ramana in memoria tuturor celor care au iubit Jegul si care si-au pierdut ani de zile (la propriu) in bodoaga de pe Iuliu Maniu nr. 1-3, complex Leul. :)

Mai jos o sa las o lista a evenimentelor ce s-au intamplat in Jeg pe parcursul ultimilor 21 de ani, facuta de cyberculture.ro, plus cateva link-uri de la articole ce au aparut in online, pe tema inchiderii Jeg-ului. Lectura placuta. :)

Si nu uitati, "La Jeg ne-am nascut, in Jeg ne intoarcem." :)

1991 – Olimpia Ursaleș deschide terasa.
1992 – Se construiește clădirea unde este acum Jeg.
1995 – Locul începe să decadă, nu mai este frecventat de studenți.
1998 – Cătălin State face catering pentru firma Olimpiei, ducînd mîncare la birouri.
1999 – Apar bonurile de masă, catering-ul în acea formă decade.
1999, toamna – Olimpia îi vinde afacerea lui Cătălin, cu 10.000 de dolari. În 10 zile, acesta crește vînzarea de 10 ori. Dispar gratiile, pune un sistem de iluminat puternic, pune muzică. La bar apare vărul lui Cătălin, Adrian Irimescu. Apar mesele pe terasă.
2000, primăvara – Berea apare în meniu. Producătorii de bere sunt interesați de acel loc, aduc umbrele branduite.
2000, vara – Afacerea înflorește. Locul e frecventat numai de studenți. Este construit WC-ul din spate.
2000, iarna – Locul este încălzit. Apare ventilația.
2001 – Primăria Capitalei îi acuză că acea clădire este construită fără autorizație. Clădirea nu poate fi demolată pentru că n-a putut intra vola pe poartă. Cătălin obține autorizația, cu ajutorul Universității Politehnica.
2003, 2004 – Controalele se intensifică. Erau momente cînd comisiile de inspecție stăteau la coadă pentru a controla Jeg-ul.
2004 – Conducerea Politehnicii crede că studenții nu mai vor La Jeg și vrea să desființeze locul, transformîndu-l într-un spațiu “destinat învățămîntului”. Se strîng semnături de susținere. Urmează procese privind cedarea/vînzarea clădirii.
2008 – Li se taie apa și curentul și există o tentativă de incendiere. Articolele din mass-media pun presiune asupra conducerii UPB.
2008, toamna – 2012 – Cea mai liniștită perioadă, în ceea ce privește conflictele cu UPB.
2011, 15 iulie – La Jeg împlinește 20 de ani. Studenții acoperă toate geamurile cu ziare pe care pun inscripții “apocaliptice” de tipul “Demolat”.
2013, 16 ianuarie – Un executor judecătoresc este așteptat la Jeg, pentru a se asigura că evacuarea este pusă în practică.

Dispare "Jegul?", gen90.net






+ Petitia "Salvati Jeg-ul!" pe care au semnat-o peste 1300 de persoane.

sâmbătă, 12 ianuarie 2013

19 ani

11 ianuarie 2013, ziua in care am implinit 19 ani. Adica ieri. :) Hm, suna destul de trist sa incep un articol cu o informatie cum ca tocmai a fost ziua mea cu o zi in urma? Poate ca e, dar nu e asta ideea.

Ideea e ca am mai pus un an la "portofoliu", sau la "CV-ul vietii" cum am auzit un prieten spunand o data. M-au intrebat multi daca ma simt altfel, daca s-a schimbat ceva acum ca am mai schimbat o cifra la varsta. Si sa fiu sincer... nu simt ca s-a schimbat nimic. Pur si simplu 18 a devenit 19, asta e singura schimbare.

Nici anul trecut nu am simtit schimbarea prea puternic, cand totusi a fost o schimbare destul de importanta, avand in vedere ca treceam de la 17 la 18 ani, insemnand ca practic deveneam major. Singura diferenta pe care o simteam era ca puteam sa intru in cluburi si baruri si sa fac tot ceea ce faceam inainte in mod legal. Insa fara feelingul ala de genul "haha, bai am intrat inauntru, si astia nu si-au dat seama ca inca n-am facut 18 ani, hahaha". :)

Presimt ca o schimbare radicala o sa fie anul. La 20 de ani. Acolo e naspa. Acolo schimbi prefixul pe care il aveai stabilit inca din clasa a 4-a. Prefixul ala care te-a tinut incotinuu de la 10 ani, cand inca erai copil, pana la varsta in care ajungi un delicvent notoriu, furi din magazine, dai in cap persoanelor la colt de strada, si fara sa iti dai seama ajungi evacuat in strada de catre propri parinti, singura placere fiind doza pe care ti-o iei in mod regulat, desi n-ai mai mancat de 4 zile. Bineee... poate ca am exagerat putin, dar multora asa se intampla. :))

A fost interesant sa raspund la vreo 200 si ceva de urari pe facebook. Si sa fiu sincer, alea pe facebook niciodata n-au insemnat prea multe. Singurele urari care au contat pentru mine au fost alea pe care le-am primit pe telefon, care au fost in numar de 4 (patru!), si alea primite fata in fata. Iar alea de pe telefon au fost, asa cum ma asteptam, primite de la cele mai apropiate persoane mie. Macar consolarea asta sa o am. :)

Diseara dau de baut. Masa frumoasa de 30 si ceva de oameni (masa e impropriu spus totusi, ca am rezervat vreo 6 (sase!!) mese pana la urma) in Studentpub, la noaptea de karaoke. Si am auzit ca tortul are 3 etaje... 8-> Daca va regasiti pe lista de invitati, sau daca din intamplare treceti pe acolo diseara, bem o bere impreuna. In cinstea mea evident. :)

Imagine din vara. Cam asa o sa fiu si diseara. :)

marți, 8 ianuarie 2013

Concerte pe 2013

Ne-am obisnuit ca in ultimii ani, in Romania sa vina sa concerteze unele dintre cele mai mari nume din industria muzicala mondiala. Practic, din primavara lui 2010 incoace, de cand AC/DC a umplut Constitutiei pana la refuz, in Romania au inceput sa vina din ce in ce mai multi artisti consacrati de prima mana.

Pe langa AC/DC, reamintesc de Red Hot Chili Peppers, Guns N' Roses, Scorpions, Metallica, Slayer, Anthrax, Megadeth, Motorhead, Rammstein, Ozzy Osbourne, Aerosmith, Bon Jovi, The Prodigy, Whitesnake, Judas Priest, Alice Cooper, ZZ Top, Sting, HammerFall, Roxette... Multe dintre numele astea ne-au vizitat granitele chiar in mai multe randuri. De asemenea, probabil ca mai sunt destule formatii sau artisti de care nu imi amintesc acum, dar in mare ati inteles ideea. Romania a inceput sa devina una din opririle preferate pentru cei care stiu sa creeze muzica buna.

Am fost si eu la unele dintre concertele astea. Atat cat mi-a permis bugetul (sau norocul, situatii gen intrat cu japca sau cu bilete luate la fata locului la preturi mult mai mici), am fost in 2010 la Guns N' Roses, in 2011 la Scorpions, Alice Cooper, The Prodigy, Whitesnake, Judas Priest si Bon Jovi, iar anul trecut la Red Hot Chili Peppers, care pot spune ca ramane concertul meu preferat pana acum.

Dar sa ma reintorc acolo unde vreau sa ajung cu adevarat. Si anume, la faptul ca a inceput de cateva zile un nou an. 2013. Un nou care se anunta plin de concerte de asemenea.

Nu stiu cum se face ca in fiecare an se incearca aducerea a formatii din ce in ce mai importante. A nume cat mai grele. Cat mai multe si cat mai bune pare sa fie deviza promoterilor din Romania. Deviza care sincer mie nu-mi displace. Din partea mea ar putea sa fie cate un concert important pe zi. Azi Muse, maine Ozzy, poimaine U2, peste 3 zile Eric Clapton, in weekend System of a Down si Coldplay... ma rog, ati inteles ideea.

Ramanand cu picioarele pe pamant, am cautat pe site-urile de specialitate lista cu formatiile si artistii care se presupune ca vor veni in Romania anul acesta. Si pot spune ca sunt niste nume destul de importante, in conditiile in care mai sunt destule nume de anuntat si de confirmat, in special pentru cele 3 festivale importante din vara, din Bucuresti (OSTul, Rock the City si B'estfest), precum si pentru Artmania si pentru Peninsula. Dar hai sa le iau pe rand.




5 februarie 2013, Sala Palatului: Slash

Asta e primul concert important al anului. Mai e deja o luna pana la el, si presimt ca nu o sa fac rost de bani de bilet pana pe 5 februarie, asa ca probabil o sa fac ceea ce fac mereu cand nu am bani sa imi cumpar bilet. Caut orice concurs gasesc pe net care ofera bilete la concertul respectiv, sau caut oameni care vand biletele la pret redus. Aici nu merge faza cu "lasa frate ca stam la gard, se aude bine si aici". Nu merge pentru ca e Sala Palatului. De-aia nu-mi plac mie concertele tinute in spatii inchise. :)


16 martie 2013, Arenele Romane: Helloween & Gamma Ray

O sa zic de la inceput, nu cred sa fi auzit pana acum vreodata de Gamma Ray. Imi cer scuze pentru impertinenta asta. Dar de Helloween am auzit. Si imi plac. Al naibii de mult.

Nu ascult eu prea mult metal, dar cand ascult, de cele mai multe ori se intampla sa fie power metal. Iar cand e power metal, pentru mine e HammerFall si Helloween.

S-au pus in vanzare 1500 de bilete, probabil se asteapta sa vina putina lume. E si la Arene, deci nu o sa fie foarte greu de intrat. Preconizez ca cu 30-40 de lei, in cel mai rau caz, intru inauntru. Asta ca sa nu zic ca sunt sanse mari sa intru si moca, cum am mai facut-o inainte de cateva ori.


22 martie 2013, Club Fabrica: The Troggs & The Animals

Din nou, puteti sa ma bateti, puteti sa ma injurati, n-am auzit de The Troggs. Dar de The Animals... me fucking gusta. Au stilul ala al rock-ului britanic din anii '60, absolut magic, care n-are cum sa nu te faca sa tremuri macar pentru o fractiune cand ii asculti. Plus ca se tine in Fabrica, care are o acustica destul de buna pentru un club. Pentru The Animals chiar as da 60-80 de lei pentru a-i auzi live. Ar fi ceva de nedescris pentru mine.

Nota Bene: Aceleasi doua formatii vin cu o luna mai devreme si in Hard Rock Cafe, in aceeasi formula. Dar sincer, nu cred ca o sa pun vreodata piciorul in HRC, din varii motive.


11 aprilie 2013, Sala Palatului: Tarja Turunen

Alt concert la Sala Palatului, alt concert tinut intr-un spatiu inchis, nici aici nu merge faza cu "gardu'". Sincer, imi place Tarja, si chiar mi-ar placea sa o ascult si sa o vad live, dar parca n-as da vreo 100 de lei, sau cat e cel mai ieftin bilet, pentru ea.

Totusi, daca se intampla cumva sa castig vreun bilet sau sa primesc cadou, sau orice implica primirea unui bilet fara sa dau bani in schimbul lui, sa fiti siguri ca nu o sa-l refuz. :)


25 aprilie 2013, Sala Palatului: Mark Knopfler

Knopfler este nimeni altul decat fondatorul, compozitorul, chitaristul si solistul trupei Dire Straits.

Hmm... acum stau si ma gandesc. Eu ador Dire Straits. Knopfler = Dire Straits. Knopfler => Sala Palatului. Sala Palatului = bilet neaparat. Hmm... decizii, decizii...

Sunt convins insa ca o sa reusesc eu cumva si o sa merg si la concertul asta.


15 mai 2013, National Arena: Depeche Mode

Depeche Mode... Depeche Mode... asta e un gen de concert la care sincer as face orice ca sa intru. As da chiar si bani pe biletul intreg ca sa intru. Imi plac prea mult ca sa ratez sansa de a-i asculta live. Asa ca va spun de pe acum. Toti cei care veniti la Depeche Mode, ne vedem pe 15 mai pe National Arena. :)

Sunt convins ca o sa fie stadionul plin. Daca la RHCP au fost vreo 60 000 de oameni pe putin, aici cred ca se va depasi numarul de spectatori. Concertul asta are toate premizele ca sa fie unul de povestit nepotilor.


7 iunie - 9 iunie 2013, Romexpo: OST FEST

E clar ca o sa fie iar mase de plete de la Charlse De Gaulle catre Piata Presei timp de 3 zile. Stiu ce a fost anul trecut, fiind prin zona mai sus mentionata doar in trecere, si probabil ca lucrurile nu se vor schimba nici anul asta.

Sincer, pentru 3 zile de metal, 200 de lei mi se pare extrem de convenabil. In proportie de 80 % o sa imi iau si eu un abonament, pentru ca anul asta nu mai am de gand sa ratez OST-ul.

De asemenea, sunt curios sa vad ce nume se vor anunta anul asta. Comparativ cu anul trecut, ar putea intrece atmosfera de atunci doar cu niste nume precum Iron Maiden sau Metallica, ca tot se zvonea ca vor fi prezente in Romania anul asta.


5 iulie - 7 iulie, Tunari: B'estfest

Sincer, niciodata nu prea m-a impresionat B'estfestul. Poate doar prin 2007-2008, cand era singurul festival de muzica rock din Bucuresti, si intr-adevar veneau formatii importante.

Singurul motiv pentru care as merge la B'estfest ar fi probabil pentru atmosfera si pentru distactie, deoarece nici anul asta nu cred ca o sa fie cine stie ce invitati.


27 iulie - 28 iulie, Romexpo: Rock The City

Cred ca e indeajuns sa zic ca vine Rammstein ca deja am zis cam totul despre festival. Cu Rammstein headlineri, astept cu interes sa vad care vor fi celelalte nume. Eu inca spel la un SOAD sau la un RATM, ca deh, speranta moare ultima pana la urma. :)

Sunt ok si Bullet For My Valentine, au melodii care imi plac, deci probabil ca o sa ii diger destul de usor. Nu stiu ce e cu ura asta impotriva lor. Daca nu iti plac, nu vii la ei, si iti iei bilet doar pe o zi de exemplu, insa nu e nevoie sa iti exprimi frustrarile pe facebook cateva zile incotinuu, asa cum am vazut in unele cazuri.

Stiti unde ma gasiti pe 27 si 28 iulie. :) O sa fie cadoul perfect pentru mine dupa ce o sa termin cu BAC-ul.


5 august - 11 august, Sibiu: Artmania

Sincer, am de mult planificata o excursie la Sibiu, iar daca se va intampla sa o fac in aceeasi perioada in care se desfasoara si Artmania, cu atat mai bine.

Fata de alte festivale, Artmania pot spune ca a ramas mereu la acelasi nivel, ceea ce este de apreciat. Sper sa vad si anul asta nume bune din scena metal-ului anuntate, si poate o sa-i dau o sansa acestui festival. :)


28 august, Piata Constitutiei: Roger Waters

Pentru mine (si probabil pentru foarte multe alte persoane), asta ramane concertul anului. E concertul pe care mi-l doresc sa-l vad cel mai mult, si la care sunt convins ca voi fi prezent. Nicidoata nu mi-am dorit cu atata ardoare sa merg la un concert asa cum imi doresc la Waters.

Waters inseamna Pink Floyd, si mereu va insemna asta. Iar sa vezi o bucatica din Pink Floyd, in fata ta, la doar cativa zeci de metri de tine... trebuie sa fie ceva unic.

Imi pare rau ca nu va fi pe National Arena, pentru ca acolo ar fi putut intra mai multi oameni, insa sunt convins ca va fi un show de neuitat si in Constitutiei. Sunt convins ca romanii inca stiu ce e aia muzica buna si ca vor veni cu zecile de mii sa-l vada pe Waters. Nu concep alt scenariu in capul meu.

Am asteptari mari de la acest concert, insa sunt convins ca nu voi fi dezamagit. La naiba, imi vand si mobila din casa pentru a intra la concertul asta daca trebuie!


Rogert Waters, The Wall



ZVONURI!!!


Iron Maiden

Multe surse dau ca sigure un concert Maiden in vara asta la Bucuresti, la unul din festivalurile ce va avea loc, cel mai probabil OST.

Pentru mine e ok, pot sa concerteze la orice festival vor ei, cat timp confirma ca vin intr-adevar. Stiu ca au mai fost in Romania, de mai multe ori chiar, insa din diferite motive n-am ajuns la niciun concert de-al lor. Nu o sa mai fac greseala asta.


Slipknot

Exact pe aceeasi idee ca la Maiden. Vor avea cateva concerte impreuna cu Rammstein la niste festivaluri, iar in perioada in care Rammstein va canta la Bucuresti, vor fi si ei pe undeva prin apropiere cu turneul cica. Din partea mea pot sa vina, nu ma deranjeaza. Daca o vor face la vreun festival, cu atat mai bine.


Dream Theater

Cica ar exista negocieri si cu cei de la Dream Theater, pentru un concert in luna iunie, in Bucuresti. Probabil si ei, tot la un festival.





Asta o sa fie ca un fel de agenda pentru mine. Voi mai face update-uri, voi mai adauga lucruri, voi mai scoate lucruri, imediat ce voi afla lucruri noi despre concertele de anul acesta.

Una peste alta, va fi un an plin de concerte, asa cum am spus si la inceputul articolului. Totul este ca eu sa am bani suficienti, sau noroc din plin, pentru a intra la cat mai multe dintre ele. :)


duminică, 6 ianuarie 2013

A fresh start


E un start nou. Pentru mine, pentru blogul asta, pentru orice.

Am lasat-o cam moale cu blogging-ul in ultima perioada. Iar cand zic ca am lasat-o mai moale, ma refer la faptul ca n-am mai scris nimic. Iar cand ma refer la ultima perioada, ma refer de fapt la aproape vreo doi ani. Asa ca pana la urma, trebuia sa vina si ziua asta.

Cele mai multe dintre persoanele care ma cunosc stiu ca vreau sa dau la jurnalism. Si avand in vedere ca mai e jumatate de an pana cand va incepe admiterea la facultati, ar trebui totusi sa am un mic antrenament, daca imi doresc cu adevarat sa am vreo sansa.

Si, pana la urma, sa fiu sincer, mi-a lipsit sa scriu. Ma simt alta persoana cand scriu. Ma simt liber. Ma simt in largul meu. Ma simt eliberat de toate greutatile care ma apasa. Sunt doar eu, ideile mele si tastatura de la calculator.

Iar lucrul asta mi-a lipsit al dracu' de mult. Nu stiu ce m-a impiedicat pana acum sa mai scriu. Poate fi lipsa de motivatie, poate fi lene, poate fi orice. Insa nimic nu scuza faptul ca am renuntat sa mai scriu pentru o perioada atat de lunga.

Imi dau seama ca am pierdut multe. Si timp, si cunostinte, poate si idei. Dar stiu ca originalitatea inca o am. Pe-aia nu o sa mi-o ia nimeni.

Pana revin cu un articol adevarat (ca asta e mai mult asa sa fie, de inceput), astept sa imi lasati comentarii, critici, idei, orice vreti. De asemenea, daca aveti un blog si ati baut macar o bere cu mine pana acum, da-ti-mi un mesaj cu blogul vostru ca sa va adaug la blogroll. 

Pana la un post viitor, nu uitati. It's a fresh start... :)