Because Brigada de voluntari is freakin' AWESOME!

Pentru ca un simplu share pe facebook nu este suficient. Pentru ca Brigada de Voluntari este mai mult decat un ONG. Este un mod de viata.

Stiu, ar fi trebuit sa scriu articolul asta zilele trecute. Perioada de recrutari s-a terminat. But, better later than never. Ma simt oarecum dator cu postarea asta. Dator, prin faptul ca niciodata nu am vorbit atat de liber despre Brigada precum o voi face in randurile urmatoare.

Probabil ca cei care ma cunoasteti mai bine, cei cu care am baut macar o bere sau care ati jucat mai mult de un meci de League of Legends cu skype-ul pornit, cu mine, stiti deja despre Brigada. Pentru ca v-am spus despre ea. Pentru ca v-am batut la cap sa va inscrieti in luna martie. Pentru ca Brigada este "organizatia aia foarte tare, plina de oameni faini, alaturi de care mergi la cele mai tari evenimente din Bucuresti (si nu numai!)". Pentru ca Brigada este locul in care te dezvolti personal. Locul in care te alaturi unei familii. Locul in care iti folosesti timpul liber intr-un mod ultra constructiv.

Si nu exagerez cu nimic. Sunt in Brigada din martie 2013. De atunci si pana in prezent, am participat alaturi de Brigada la mai bine de 30 de evenimente. N-am cunoscut nicaieri oameni mai faini, mai amuzanti, mai inteligenti si mai altruisti decat aici. Oameni de la care ai ce invata. Oameni care cer tot ce e mai bun de la tine, pentru ca stiu ca asta este in primul rand in folosul tau.

Recunosc, nu vreau sa fiu ipocrit. Cand am aflat pentru prima data despre Brigada, m-am gandit in primul rand la un mod foarte bun de a merge la concerte fara sa dau niciun ban. Insa m-am inselat. Brigada inseamna mai mult de atat. Brigada inseamna momentele alea de satisfactie de la finalul unui eveniment, cand stii ca totul s-a derulat cum trebuie, iar tu ai avut un rol la buna desfasurare a acestuia. Cand o persoana iti zambeste dupa ce ii rupi ticket-ul, la poarta de acces. Cand ti se termina tura de noapte de la B'estfest, si te retragi in cortul principal, alaturi de restul colegilor tai. Cand iti petreci o jumatate de zi intr-o padure de la marginea Bucurestiului, doar din pura placere. Cand iei trenul catre Vama si iti instalezi cortul la tanti Mariana in curte, alaturi de alti 10 brigardieri. Cand iti surprinzi unul dintre tovarasi, in costumul lui Adam, in sacul de dormit, in sala de sport a complexului de la Rasnov. Sesiunile neintrerupte de room crawling, din timpul team building-ului. After party-urile succedate marilor concerte. Orele de pre-productie petrecute in compania lui Domi si Pricop. Discutiile cu fotografii sau agentii de paza din momentele de pauza. Sesiunile de montat de scaune de la Romexpo. Bairamurile din garsoniera lui Andrei si Teo. Pentru toate amintirile, unice, care vor ramane pentru toata viata.

As mai putea scrie asa, inca o ora probabil. Cel putin. Si nu m-as plictisi. Si tot nu ar fi destul. Dar e ok, cred ca am surprins esentialul.

Da, Brigada de Voluntari iti poate oferi foarte multe lucruri. Iti poate oferi oportunitati uimitoare si o gramada de amintiri de neuitat. Dar, inevitabil, vei simti ca vrei sa dai si ceva inapoi Brigazii. Daca tot am desprins diverse informatii si aptitudini, prin intermediul BdV-ului, m-am gandit sa folosesc asta si mai departe. Si nu doar in interiorul Brigazii. Ci in tot ceea ce fac.

Am participat, ca voluntar, la editia din 2013 a Anim'est-ului. Una dintre cele mai grozave experiente traite pana acum. In prezent, fac parte din echipa de organizare a Volunteers Fest, si de asemenea, sunt intern HR pentru NexT Film Festival. Si nu vreau sa ma opresc aici. Nu anul asta. Nu in urmatorii 10 ani. Niciodata.

Mi-am facut planuri pentu vara asta. Rockstadt Extreme Fest, B'estfest, ARTmania, Peninsula, Electric Castle, Folk You!, Padina Fest, Fan Fest, Fusion Fest, Summer Well. Poate si altele. Astea mi-au venit in minte, dupa un scurt check list. Probabil ca nu voi putea ajunge la toate, dar stiu ca am sa incerc al naibii de mult sa reusesc.

Nu stiu ce sa scriu in incheiere. Asa ca voi termina intr-un mod cliseic. Brigada m-a invatat sa fiu un om mai bun. Da, suna cliseic. Dar asa este. M-a invatat sa fiu un om mai bun si ma invata asta din ce in ce mai mult, pe zi ce trece.

Toate cele bune, have a nice day and keep rocking! In BdV style! ^_^

Team Building. Arefu, Arges, decembrie 2013

Pledoaria unui fraier

Postez mesajul asta pe blog, la recomandarea unei prietene. Cica as avea talent la scris. Cica asta e genul de text pe care ar trebui sa il impart si cu alti oameni. I don't know. Acum ca mesajul respectiv nu mai are niciun rost, cred ca e ok daca o sa-l postez aici. L-am scris azi-noapte, pe la ora 4.

Nu o sa dau nume, nu o sa dau date exacte. I'm better than this. Doar mesajul trimis aseara, cu mici modificari. Fiecare poate intelege ce vrea din el. E o lectie de viata, pentru mine in mod special. Dar poate si pentru persoanele care vor citi asta. Invatati din greselile mele. Nu le repetati.

Intre timp mi-am dat seama ca tot ce am scris a fost degeaba. Si ca nici macar nu merita randurile astea.

Lectura placuta. Si asa nu mai scrisesem de vreo doua luni.

Sincer, nici nu stiu cum sa-ti scriu mesajul asta. Am consumat deja 4 tigari gandindu-ma cum sa incep si cum sa arate textul asta. O sa scriu asa cum imi vin ideile, in minte, pe rand. Iti scriu aici, pentru ca este ultimul loc in care o mai pot face. Pe facebook m-ai blocat, iar pe telefon, pana maine seara cel putin, nu am credit. De-asta nici nu am putut sa iti raspund astazi la mesaj. 

Nu ma pricep prea bine la a-mi cere scuze. Nu ma pricep la texte de “imi pare rau”. Nu ma pricep la cadouri. Nu ma pricep la a alege florile potrivite pentru o fata. Nu ma pricep la cuvinte dulci. Dar ma pricep la dragoste. In adevaratul sens al cuvantului. Cand ma indragostesc de o tipa, simt ca nu mai pot trai fara ea. Simt ca e aerul pe care il respir. Simt ca e o parte fizica din mine.  

Poti sa spui ca-s pueril. Ca-s cliseic. Ca ma arunc cu capul inainte fara sa stiu despre ce vorbesc. Da, ne stim de doua zile. Ce poti invata despre o persoana in doar cateva zile?  Nu multe. Dar poate fi suficient pentru a realiza ca persoana respectiva este persoana alaturi de care vrei sa iti petreci tot timpul din lume. Ca vrei ca persoana aia sa fie langa tine mereu. Sa fie acolo cand te culci, cand te trezesti, cand iti iei micul dejun. Cand te uiti la serialul tau preferat. Cand pleci catre munca. Cand primesti o veste buna. Cand te simti cu moralul la pamant. In orice moment al vietii. 

Duminica a fost una dintre cele mai frumoase zile din viata mea. Am realizat multe lucruri in ultimul an, lucruri de care sunt mandru si lucruri pentru care multi ma urasc. Dar nimic nu se compara cu ziua pe care am petrecut-o impreuna cu tine. Cand te vedeam cum dormeai in bratele mele, ma simteam invincibil. Simteam ca traiesc cu adevarat. Simteam ca in sfarsit, dupa atat de mult timp, am pentru ce si pentru cine sa traiesc. 

Nu am mai avut incredere intr-o tipa de mult timp. In general, in majoritatea relatiilor mele, am fost inselat. Am fost luat de prost pentru buntatatea mea si pentru faptul ca intotdeauna mi-am oferit sufletul pe tava. De-asta nici nu am mai avut o relatie serioasa cu o fata in ultimul an. Pentru ca imi e frica. Imi e teama ca voi trece din nou prin aceleasi intamplari. Ca voi fi iar inselat. Ca voi ajunge iar intr-o depresie de cacat. Ca inima mea va fi din nou faramitata. Sentimente cu care m-am obisnut, dar care dor exagerat de tare de fiecare data. 

Ieri m-am simtit ingrozitor. Pe cat de fericit am fost duminica, pe atat de mahnit am fost ieri. Am racit, m-a durut gatul iar capul am simtit ca o sa-mi explodeze. Nu am ajuns nici la internship. Am stat ca o leguma in pat pana la 6 seara, cand a trebuit sa plec la munca. Imediat dupa ce m-am urcat in taxi, am primit mesajul tau. Am incercat sa te sun, nestiind ca nu mai am credit. Am ajuns la munca, unde mi-am instalat un desktop messenger pentru facebook. Ti-am scris acolo cateva randuri, pana cand am vazut in prima pauza ca m-ai blocat. Dupa l-am rugat pe *random dude* sa iti trimita ce iti scrisesem eu, insa nu cred ca ai vazut. Am fost o leguma la munca. Lead-ul s-a luat de mine ca nu imi faceam task-urile cum trebuie. Ca eram cu gandul in alta parte. E lesne de inteles de ce faceam asta.

Poate ca sunt retardat uneori. Ca fac greseli de om idiot. Ca spun lucruri nelalocul lor. Dar nu fac asta pentru ca vreau. Fac asta pentru ca sunt om. In legatura cu discretia relatiei, chiar am fost discret. Doar *random dude, again* stia de faptul ca suntem impreuna, pentru ca vorbesc cu el despre absolut orice. A ramas ultima persoana in care mai am incredere si de la care mai cer sfaturi. Probabil ca mai stiau si cei care au fost cu noi sambata seara ca suntem impreuna, pentru ca am lasat, totusi, impresia ca asta urmeaza sa se intample, dupa momentele pe care le-am petrecut, pana sa plecam.  

Ma simt ca ultimul nimic acum. Simteam ca in sfarsit gasisem persoana perfecta pentru mine. Stii ce greu e sa stai un an de zile, sa tot cauti tipa perfecta si de fiecare data sa descoperi ca de fapt nu e asa cum credeai cum e? Sa vorbesti cu ea, sa ajungi sa fiti impreuna, iar dupa sa realizezi ca ai facut o greseala? De-asta n-am mai reusit sa rezist mai mult de o saptamana impreuna cu cineva.

Tu esti diferita. La tine a fost altceva. Totul a venit natural. Mi-ai aratat in doar cateva ore ca esti genul ala de persoana pentru care merita sa lupti. O fata simpla, dar perfecta in acelasi timp. Copilaroasa, dar foarte matura. Frumoasa, atat la exterior, cat si in interior. Imi era dor sa simt ce simt pentru tine (desi, aparent, in momentul asta pare de prisos). Ti-am mai spus, in momentele alea in care te vedeam in bratele mele ma simteam invincibil. Lasand toata faima asta pe care am capatat-o peste noapte, tu esti ceea ce asteptam. Tu esti motivul pentru care n-am dat curs la nicio invitatie in oras sau la diferite propuneri pe care le-am primit pana acum. Pentru ca asteptam sa apara cineva ca tine. Care sa imi dea lumea peste cap. Care sa ma faca sa inteleg ca nu am asteptam atata timp in van. Care sa ma faca sa ma simt in viata cu adevarat. 

Mi-a fost inimaginabil de greu in ultimul an. Nesigur in persoanele din jurul meu, contestat si invidiat de multe persoane. Mi-a lipsit persoana aia care sa ma calmeze, sa ma linisteasca, sa ma ajute cu un sfat. Care sa-mi spuna ca in final, totul va fi bine. Speram ca tu sa fii persoana respectiva. 

Sper ca vei citi randurile astea. Ar insemna extrem de mult pentru mine. Daca nu ma vei cauta dupa asta, voi intelege mesajul. Desi stiu unde stai, nu o sa ma vezi venind pe la tine facand tot felul de fapte si gesturi dubioase. Nu sunt genul psihopat. Sunt doar genul care iubeste, care cauta fata potrivita pentru el si care sufera extrem de mult atunci cand lucruri de genul se intampla. 

Nu cred ca am mai scris de la bac asa de mult. Nu credeam ca o sa fie atat de lung mesajul asta. Poti sa o numeste scrisoare, poti sa o numesti pledoarie. Poti sa numesti mesajul asta o opera a disperarii a unei persoane care nu vrea sa te piarda si care vrea sa lupte pentru tine. Sper sa apreciezi mesajul asta. Sper sa schimbe ceva in tine. Cel mai mult, sper sa schimbe decizia pe care ai luat-o ieri. Daca intr-adevar vrei o persoana care sa te iubeasca si care sa fie langa tine oricat de mult ai nevoie, o vei face. Imi place sa cred in finaluri fericite. Am fost mereu un fantezist din fire si probabil ca asa voi si ramane. Dar sper ca aici sa nu fie vorba doar de o simpla fantezie. 

O sa intru la un meci de LoL. Mi-ar prinde bine un support bun.

Intr-un final a citit si ea asta. A ramas indiferenta, dupa spusele ei. Ultimul mesaj primit de la ea. Ultimul va si ramane, probabil.

Acum cand recitesc textul, ma simt de parca as fi fost pe timbre, in momentul respectiv. Mirajul dragostei poate fi un drog foarte bun. Si mai e si gratis.