La Jeg ne-am nascut, in Jeg ne intoarcem!

Stau uneori si ma gandesc ca poate Jegul ar fi meritat un final mai frumos. Adica stiu, ne-am strans foarte multi oameni, ne-am batut pe locuri, am umplut Jegul pana la refuz, am devastat barul (in sensul bun), am scandat, am tipat, am gesticulat cu totii (si inca cum!), dar parca a lipsit ceva. Si tot vorbind cu Urs, mi-a picat fisa.

Cum ar fi sa ne intalnim toti, toti cei care am populat Jegul in ultimii ani, pentru ultima data, chiar unde a fost Jegul? Sa venim frumos cu flori, cu lumanari poate, sau pur si simplu sa venim si sa depanam povesti sau amintiri despre Jeg.

Sunt curios cati oameni s-ar strange la o astfel de actiune. Ceva imi spune ca am fi macar cateva zeci prezenti. Deja stiu cateva persoane care ar veni la un astfel de eveniment mai mult ca sigur. Asa ca hai sa incercam.

Vinerea asta. Pe la 6-7 seara, ca sa se lase intunericul. Va astept pe toti, in fata la Jeg (netrecand pe acolo de duminica, nici nu stiu daca a mai ramas ceva din el sau nu). Sper sa ne strangem macar 30-40 de persoane, in amintirea a ceea ce a fost si a insemnat pentru noi Jegul!

Aveti aici si event-ul de pe facebook, ca sa ne organizam mai usor.

Si "Jegul" se facu jeg

Inainte de a incepe articolul propriu zis, vreau sa-mi cer scuze pentru faptul ca nu sunt atat de activ pe cat ar trebui sa fiu, pe blog. In general reusesc sa postez doar in weekend-uri si in zilele in care reusesc sa ajung acasa la ore cat de cat rezonabile. Sper sa schimb asta pe viitor, dar, pana atunci, trebuie sa va multumiti cu 2-3 posturi, in medie, pe saptamana. Sper doar sa reusiti sa rezistati cumva in felul asta. :)

Revenind la articolul propriu zis, weekend-ul trecut mi-am batut recordul ca timp petrecut intr-un pub/bar/club/oricechestiedegenul. Am ramas in Studentpub de la 8 seara (sambata) pana pe la 10:30 (duminica), asta insemnand ca nu am parasit incinta localului pentru 14 ore si ceva. Un nou record deci. Dar nu asta e important. Important e ce am facut dupa ce am plecat.

Am plecat catre tramvai impreuna cu Ursu', iar dupa ce am ajuns in statie, am inceput sa vorbim din nou despre daramarea Jegului. L-am intrebat daca vrea sa mergem sa vedem ce a mai ramas din locatie, iar dupa ce ne-am facut putin curaj, ne-am indreptat catre acel loc din Complexul Leul in care am mai fost de zeci de ori, poate chiar sute, pana acum.

Ajunsi acolo, ni s-au inmuiat picioarele la vederea locatiei. O parte din tavan incepuse deja sa dispare, in locul terasei era un spatiu cu bucati din ce era odata Jegul, iar inauntru, era o perdea de praf prin care abia puteai vedea.

Am dat de niste muncitori cu care am intrat in vorba, si care spre surprinderea noastra, ne-au impartasit parerile "de bine" pe care eu si Urs le aveam la adresa UPB-ului. Ca sa il citez pe cel care conducera demolarea, "faceti si voi un protest, ceva, ca sa vi-l construim la loc, ca asa iesim castigati si noi, si voi". Numai de ar fi asa... :)

Dupa ce am inspectat locurile in care nu mai intrasem niciodata (spatele tejghelei, bucataria si practic toate camerele in care avea acces doar personalul), ne-am decis sa facem si cateva poze, pentru a arata si altor oameni care au iubit Jegul la fel de mult ca noi, ce s-a ales din localul nostru mult iubit.

Va anunt de pe acum, urmeaza o serie de imagini cu un puternic impact emotional asupra celor care au indragit Jegul la fel de mult ca mine si Urs.

Vin fiert la greu!

Asa priveliste?

Acoperisul. Sau ce mai ramasese atunci din el.

Mereu m-am intrebat cum e sa stai in spatele tejghelei.

Ursul ganditor.

Cheile au ramas si acum in usa.

"De ce? De ce tocmai Jegul?"

"La revedere, prieten bun..."

Restul de poze le gasiti in folderul pe care l-am facut pe facebook. Va anunt din nou, intrati pe propria raspundere. Desi ar fi mai bine sa le vedeti, daca nu sunteti tari de inima, atunci va recomand sa nu o faceti si sa ramaneti doar la ce ati vazut in articolul asta.

Adio, "Jegule", dar raman cu tine!

Nu stii ce e aia tristetea si durerea pana cand nu-ti moara o persoana foarte apropiata. Si din pacate, mi s-a intamplat asta, chiar de mai multe ori. Si de fiecare data a durut al naibii de tare. Exact asta s-a intamplat si aseara. Aseara, cand impreuna cu Mihaela am plecat din Jeg. Pentru ultima data...

Poate ca se vor gasi persoane care ma vor intreba "dar ce e frate Jegul asta despre care vorbesti?". O sa le raspund simplu. Jegul a fost pentru mine a doua mea casa, pentru aproape 3 ani. Jegul a fost locul in care atunci cand aveam nevoie sa beau o cafea sau o bere, sa ies cu prietenii sau pur si simplu sa stau fara sa fac nimic, ma primea intotdeauna cu bratele deschise, fara exceptie. Jegul a fost, este si va fi, chiar si dupa disparitia lui, pentru mine cel putin, ca un membru de familie. Un membru de familie care s-a imbolnavit, iar acum s-a dus sa se trateze undeva in afara tarii. Si care atunci cand se va insanatosi, se va intoarce inapoi langa noi.

Jegul era bodega aia de la Piata Leul, din Complexul Leul, in care se duceau elevi, studenti, sau orice alt fel de persoane cand doreau sa se relaxeze. Era locul ala in care te simteati bine mereu, in care iti faceai prieteni fara sa vrei, in care simteati ca ii cunosti pe toti si ca toti te cunosc. Era locul ala in care nu te deranja nimeni, locul ala in care puteai sa mergi sa ocupi o masa cu inca 10 persoane si sa stai acolo 10 ore, fara sa-ti zica nimeni nimic, sau sa te duci sa stai singur, sa bei o cafea, sa fumezi o tigara, si sa te uiti pe cine stie emisiune de pe Discovery sau National Geographic.

Dar acum, totul e istorie. Jegul nu mai exista. Sau mai bine spus, nu mai exista ca locatie, pentru ca in sufletele noastre, ale celor care am pierdut zile si nopti la rand in Jeg, Jegul va fi mereu cu si in noi. Dar ce s-a intamplat mai exact?

Documentarul asta spune pe scurt povestea Jegului. Din 1991, pana in decembrie 2012, cand a fost filmat. Ce s-a intamplat mai departe de decembrie 2012 voi povesti eu.

Am aflat acum aproximativ doua luni de faptul ca Jegul s-ar putea inchide. La inceput nu am putut concepe decat ca asta ar fi o gluma proasta si ca in niciun caz Jegul nu se poate inchide. Insa, la finalul lunii decembrie, facebook-ul mi-a confirmat ca ceea ce auzisem cu o luna inainte se poate adeveri. Pe facebook fusese creat un event care anunta ca UPB-ul vrea sa distruga o legenda, iar noi trebuie sa ne mobilizam si sa nu permitem asta. Data fixata, 16 ianuarie.

Pe facebook scria ca la event vor veni in jur de 1400 de persoane. Ma asteptam sa vina undeva pe la 10%. Cam asa a si fost. Am ajuns in Jeg pe la ora 11, si am ramas acolo fara intrerupere pana seara, la 10. 11 ore petrecute in Jeg. 11 ore in care am stat la masa, pe parcursul intregii zile, cu peste 20 de oameni diferiti. 11 ore in care studentii de acolo au facut o atmosfera de nedescris. 

La Jeg ne-am nascut, in Jeg ne intoarcem. Alaturi de alt blond, Edy. :)
(credit: vice.ro)

Jandarmii au fost prezenti, fara sa intre in incinta localului insa. Media a cam lipsit, doar cativa baieti care mai intrebau studentii prezenti ce parere au despre ceea ce se intampla si care mai faceau poze prin local si prin afara lui. Am fost si eu abordat de un tip de la vice.ro, care ne-a pus cateva intrebari atat mie, cat si lui Edy. Executorii au venit si ei, cu vreo doua ore intarziere, si au dat termen pana pe 21 ca locul sa fie inchis. In caz contrar, era de rau.

Mai jos e si fragmentul de interviu pe care ni l-a luat respectiva persoana, mie si lui Edy.

VICE: Salut, de când veniți în Jeg?

Tatuaţii Jegului: De trei ani - multe beri, ţigări, timp şi amintiri.

Ştiu că patronul, mai are două localuri prin zonă. Va fi vreunul dintre ele Jeg 2?

Nu. Poate să mute sigla, să mute mobila şi chiar mâţa, dar Jegul original va rămâne numai unul. 

Ieri pe la ora 4 am primit un telefon de la Eugen, in care imi spunea ca e lichidare de stoc. Ultima zi de Jeg deci. Desi m-am bucurat la auzul vestii ca totul este la jumatate de pret, am simtit un imens gol in stomac. Unul cum nu mai simtisem niciodata.

Am ajuns in Jeg pe la 18 30. Mai full decat il vazusem vreodata. Mai full si decat miercuri. Desi a trebuit sa stau aproape o ora pana s-a eliberat un loc la masa pe care o aveam eu si grupul meu de prieteni, sincer nu mi-a pasat. Eram, in acelasi timp, trist si fericit. Simteam simultam bucurie si durere. 

Sunt momente in care nu-mi explic cum o locatie atat de simpla, o bodega de lemn, sa iti provoace atata emotie si sa dezvolte in tine atatea sentimente, de o asa de mare alternanta. Nu stiu ce a avut locul asta atat de magic fata de restul. Dar orice ar fi avut, ma bucur ca am putut sa profit de magia sa. Pentru ca nu cred ca voi mai intalni vreodata un loc asa cum a fost Jegul.

Am inceput sa merg in Jeg acum 3 ani. Pe atunci lucram la Teen Press, iar seara, dupa ce se terminau sedintele, neavand alta locatie la indemana, mergeam cu restul de persoane ramase acolo. Nu stiu ce m-a cucerit, dar pot spune ca a fost dragoste la prima vedere. Daca am un regret, acela ar fi faptul ca in ultima perioada, pana in toamna lui 2012, am lasat-o mai moale cu iesirile din Jeg. Asta ar fi singurul meu regret. In rest, pot spune ca am fost indragostit de locul asta din ziua in care am pus piciorul in el prima oara, pana in momentul in care am iesit pentru ultima data din el. Ieri. 18 ianuarie 2013 mai precis. Si probabil ca voi ramane indragostit de el si de acum inainte.

In ultimele doua saptamani, online-ul a fost si el plin de articole in legatura cu Jeg-ul, cu lupta sa cu UPB-ul, si cu incchiderea sa inevitabila ce avea sa aiba loc. Sa fiu sincer, cele mai bune articole mi s-au parut alea facute de persoane facute care au fost la fata locului in ultimele zile, sau in trecut. Oricat de impartial ai vrea sa pari, nu ai cum sa fii impartial atunci cand vorbesti despre Jeg.

Aproape de finalul articolului, trebuie sa spun ca mi-au dat cateva lacrimi scriind articolul asta. Multe amintiri m-au patruns incercand sa-mi gasesc ideile, iar lucrul asta s-a vazut pe obrajii mei. Si trebuie sa spun ca pana acum nu am plans decat mi-a murit cineva. Si la filme cu caini. In rest niciodata. Plus ca in momentul in care scriu randurile asta, pe shuffle la winamp se intampla sa-mi pice 3 Doors Down - Here Without You. Viata e ciudata uneori... :)

"Protestul" de miercuri dimineata. (credit: vice.ro)

O sa incerc sa imi aduc aminte de Jeg mereu asa cum apare in poza asta, facuta miercuri dimineata. Si cred ca asa ar trebui sa ramana in memoria tuturor celor care au iubit Jegul si care si-au pierdut ani de zile (la propriu) in bodoaga de pe Iuliu Maniu nr. 1-3, complex Leul. :)

Mai jos o sa las o lista a evenimentelor ce s-au intamplat in Jeg pe parcursul ultimilor 21 de ani, facuta de cyberculture.ro, plus cateva link-uri de la articole ce au aparut in online, pe tema inchiderii Jeg-ului. Lectura placuta. :)

Si nu uitati, "La Jeg ne-am nascut, in Jeg ne intoarcem." :)

1991 – Olimpia Ursaleș deschide terasa.

1992 – Se construiește clădirea unde este acum Jeg.

1995 – Locul începe să decadă, nu mai este frecventat de studenți.

1998 – Cătălin State face catering pentru firma Olimpiei, ducînd mîncare la birouri.

1999 – Apar bonurile de masă, catering-ul în acea formă decade.

1999, toamna – Olimpia îi vinde afacerea lui Cătălin, cu 10.000 de dolari. În 10 zile, acesta crește vînzarea de 10 ori. Dispar gratiile, pune un sistem de iluminat puternic, pune muzică. La bar apare vărul lui Cătălin, Adrian Irimescu. Apar mesele pe terasă.

2000, primăvara – Berea apare în meniu. Producătorii de bere sunt interesați de acel loc, aduc umbrele branduite.

2000, vara – Afacerea înflorește. Locul e frecventat numai de studenți. Este construit WC-ul din spate.

2000, iarna – Locul este încălzit. Apare ventilația.

2001 – Primăria Capitalei îi acuză că acea clădire este construită fără autorizație. Clădirea nu poate fi demolată pentru că n-a putut intra vola pe poartă. Cătălin obține autorizația, cu ajutorul Universității Politehnica.

2003, 2004 – Controalele se intensifică. Erau momente cînd comisiile de inspecție stăteau la coadă pentru a controla Jeg-ul.

2004 – Conducerea Politehnicii crede că studenții nu mai vor La Jeg și vrea să desființeze locul, transformîndu-l într-un spațiu “destinat învățămîntului”. Se strîng semnături de susținere. Urmează procese privind cedarea/vînzarea clădirii.

2008 – Li se taie apa și curentul și există o tentativă de incendiere. Articolele din mass-media pun presiune asupra conducerii UPB.

2008, toamna – 2012 – Cea mai liniștită perioadă, în ceea ce privește conflictele cu UPB.

2011, 15 iulie – La Jeg împlinește 20 de ani. Studenții acoperă toate geamurile cu ziare pe care pun inscripții “apocaliptice” de tipul “Demolat”.

2013, 16 ianuarie – Un executor judecătoresc este așteptat la Jeg, pentru a se asigura că evacuarea este pusă în practică.

Dispare "Jegul?", gen90.net

"LA JEG", povestea barului de la Leu care se inchide dupa 22 de ani, Romania TV

Un conflict care poate salva o viata. Un nou contract intre UPB si "La Jeg" il poate ajuta pe studentul Alin Lupu, adevarul.ro

La Jeg, locul mic cu pasiuni mari, cyberculture.ro

E oficial: La Jeg se inchide, cyberculture.ro

Jegul moare lunea viitoare, vice.ro

22 de ani de "Jeg" la final, HowNews.ro

+ Petitia "Salvati Jeg-ul!" pe care au semnat-o peste 1300 de persoane.

19 ani

11 ianuarie 2013, ziua in care am implinit 19 ani. Adica ieri. :) Hm, suna destul de trist sa incep un articol cu o informatie cum ca tocmai a fost ziua mea cu o zi in urma? Poate ca e, dar nu e asta ideea.

Ideea e ca am mai pus un an la "portofoliu", sau la "CV-ul vietii" cum am auzit un prieten spunand o data. M-au intrebat multi daca ma simt altfel, daca s-a schimbat ceva acum ca am mai schimbat o cifra la varsta. Si sa fiu sincer... nu simt ca s-a schimbat nimic. Pur si simplu 18 a devenit 19, asta e singura schimbare.

Nici anul trecut nu am simtit schimbarea prea puternic, cand totusi a fost o schimbare destul de importanta, avand in vedere ca treceam de la 17 la 18 ani, insemnand ca practic deveneam major. Singura diferenta pe care o simteam era ca puteam sa intru in cluburi si baruri si sa fac tot ceea ce faceam inainte in mod legal. Insa fara feelingul ala de genul "haha, bai am intrat inauntru, si astia nu si-au dat seama ca inca n-am facut 18 ani, hahaha". :)

Presimt ca o schimbare radicala o sa fie anul. La 20 de ani. Acolo e naspa. Acolo schimbi prefixul pe care il aveai stabilit inca din clasa a 4-a. Prefixul ala care te-a tinut incotinuu de la 10 ani, cand inca erai copil, pana la varsta in care ajungi un delicvent notoriu, furi din magazine, dai in cap persoanelor la colt de strada, si fara sa iti dai seama ajungi evacuat in strada de catre propri parinti, singura placere fiind doza pe care ti-o iei in mod regulat, desi n-ai mai mancat de 4 zile. Bineee... poate ca am exagerat putin, dar multora asa se intampla. :))

A fost interesant sa raspund la vreo 200 si ceva de urari pe facebook. Si sa fiu sincer, alea pe facebook niciodata n-au insemnat prea multe. Singurele urari care au contat pentru mine au fost alea pe care le-am primit pe telefon, care au fost in numar de 4 (patru!), si alea primite fata in fata. Iar alea de pe telefon au fost, asa cum ma asteptam, primite de la cele mai apropiate persoane mie. Macar consolarea asta sa o am. :)

Diseara dau de baut. Masa frumoasa de 30 si ceva de oameni (masa e impropriu spus totusi, ca am rezervat vreo 6 (sase!!) mese pana la urma) in Studentpub, la noaptea de karaoke. Si am auzit ca tortul are 3 etaje... 8-> Daca va regasiti pe lista de invitati, sau daca din intamplare treceti pe acolo diseara, bem o bere impreuna. In cinstea mea evident. :)

Imagine din vara. Cam asa o sa fiu si diseara. :)

Concerte pe 2013

Ne-am obisnuit ca in ultimii ani, in Romania sa vina sa concerteze unele dintre cele mai mari nume din industria muzicala mondiala. Practic, din primavara lui 2010 incoace, de cand AC/DC a umplut Constitutiei pana la refuz, in Romania au inceput sa vina din ce in ce mai multi artisti consacrati de prima mana.

Pe langa AC/DC, reamintesc de Red Hot Chili Peppers, Guns N' Roses, Scorpions, Metallica, Slayer, Anthrax, Megadeth, Motorhead, Rammstein, Ozzy Osbourne, Aerosmith, Bon Jovi, The Prodigy, Whitesnake, Judas Priest, Alice Cooper, ZZ Top, Sting, HammerFall, Roxette... Multe dintre numele astea ne-au vizitat granitele chiar in mai multe randuri. De asemenea, probabil ca mai sunt destule formatii sau artisti de care nu imi amintesc acum, dar in mare ati inteles ideea. Romania a inceput sa devina una din opririle preferate pentru cei care stiu sa creeze muzica buna.

Am fost si eu la unele dintre concertele astea. Atat cat mi-a permis bugetul (sau norocul, situatii gen intrat cu japca sau cu bilete luate la fata locului la preturi mult mai mici), am fost in 2010 la Guns N' Roses, in 2011 la Scorpions, Alice Cooper, The Prodigy, Whitesnake, Judas Priest si Bon Jovi, iar anul trecut la Red Hot Chili Peppers, care pot spune ca ramane concertul meu preferat pana acum.

Dar sa ma reintorc acolo unde vreau sa ajung cu adevarat. Si anume, la faptul ca a inceput de cateva zile un nou an. 2013. Un nou care se anunta plin de concerte de asemenea.

Nu stiu cum se face ca in fiecare an se incearca aducerea a formatii din ce in ce mai importante. A nume cat mai grele. Cat mai multe si cat mai bune pare sa fie deviza promoterilor din Romania. Deviza care sincer mie nu-mi displace. Din partea mea ar putea sa fie cate un concert important pe zi. Azi Muse, maine Ozzy, poimaine U2, peste 3 zile Eric Clapton, in weekend System of a Down si Coldplay... ma rog, ati inteles ideea.

Ramanand cu picioarele pe pamant, am cautat pe site-urile de specialitate lista cu formatiile si artistii care se presupune ca vor veni in Romania anul acesta. Si pot spune ca sunt niste nume destul de importante, in conditiile in care mai sunt destule nume de anuntat si de confirmat, in special pentru cele 3 festivale importante din vara, din Bucuresti (OSTul, Rock the City si B'estfest), precum si pentru Artmania si pentru Peninsula. Dar hai sa le iau pe rand.

5 februarie 2013, Sala Palatului: Slash

Asta e primul concert important al anului. Mai e deja o luna pana la el, si presimt ca nu o sa fac rost de bani de bilet pana pe 5 februarie, asa ca probabil o sa fac ceea ce fac mereu cand nu am bani sa imi cumpar bilet. Caut orice concurs gasesc pe net care ofera bilete la concertul respectiv, sau caut oameni care vand biletele la pret redus. Aici nu merge faza cu "lasa frate ca stam la gard, se aude bine si aici". Nu merge pentru ca e Sala Palatului. De-aia nu-mi plac mie concertele tinute in spatii inchise. :)


16 martie 2013, Arenele Romane: Helloween & Gamma Ray

O sa zic de la inceput, nu cred sa fi auzit pana acum vreodata de Gamma Ray. Imi cer scuze pentru impertinenta asta. Dar de Helloween am auzit. Si imi plac. Al naibii de mult.

Nu ascult eu prea mult metal, dar cand ascult, de cele mai multe ori se intampla sa fie power metal. Iar cand e power metal, pentru mine e HammerFall si Helloween.

S-au pus in vanzare 1500 de bilete, probabil se asteapta sa vina putina lume. E si la Arene, deci nu o sa fie foarte greu de intrat. Preconizez ca cu 30-40 de lei, in cel mai rau caz, intru inauntru. Asta ca sa nu zic ca sunt sanse mari sa intru si moca, cum am mai facut-o inainte de cateva ori.


22 martie 2013, Club Fabrica: The Troggs & The Animals

Din nou, puteti sa ma bateti, puteti sa ma injurati, n-am auzit de The Troggs. Dar de The Animals... me fucking gusta. Au stilul ala al rock-ului britanic din anii '60, absolut magic, care n-are cum sa nu te faca sa tremuri macar pentru o fractiune cand ii asculti. Plus ca se tine in Fabrica, care are o acustica destul de buna pentru un club. Pentru The Animals chiar as da 60-80 de lei pentru a-i auzi live. Ar fi ceva de nedescris pentru mine.

Nota Bene: Aceleasi doua formatii vin cu o luna mai devreme si in Hard Rock Cafe, in aceeasi formula. Dar sincer, nu cred ca o sa pun vreodata piciorul in HRC, din varii motive.


11 aprilie 2013, Sala Palatului: Tarja Turunen

Alt concert la Sala Palatului, alt concert tinut intr-un spatiu inchis, nici aici nu merge faza cu "gardu'". Sincer, imi place Tarja, si chiar mi-ar placea sa o ascult si sa o vad live, dar parca n-as da vreo 100 de lei, sau cat e cel mai ieftin bilet, pentru ea.

Totusi, daca se intampla cumva sa castig vreun bilet sau sa primesc cadou, sau orice implica primirea unui bilet fara sa dau bani in schimbul lui, sa fiti siguri ca nu o sa-l refuz. :)


25 aprilie 2013, Sala Palatului: Mark Knopfler

Knopfler este nimeni altul decat fondatorul, compozitorul, chitaristul si solistul trupei Dire Straits.

Hmm... acum stau si ma gandesc. Eu ador Dire Straits. Knopfler = Dire Straits. Knopfler => Sala Palatului. Sala Palatului = bilet neaparat. Hmm... decizii, decizii...

Sunt convins insa ca o sa reusesc eu cumva si o sa merg si la concertul asta.


15 mai 2013, National Arena: Depeche Mode

Depeche Mode... Depeche Mode... asta e un gen de concert la care sincer as face orice ca sa intru. As da chiar si bani pe biletul intreg ca sa intru. Imi plac prea mult ca sa ratez sansa de a-i asculta live. Asa ca va spun de pe acum. Toti cei care veniti la Depeche Mode, ne vedem pe 15 mai pe National Arena. :)

Sunt convins ca o sa fie stadionul plin. Daca la RHCP au fost vreo 60 000 de oameni pe putin, aici cred ca se va depasi numarul de spectatori. Concertul asta are toate premizele ca sa fie unul de povestit nepotilor.


7 iunie - 9 iunie 2013, Romexpo: OST FEST

E clar ca o sa fie iar mase de plete de la Charlse De Gaulle catre Piata Presei timp de 3 zile. Stiu ce a fost anul trecut, fiind prin zona mai sus mentionata doar in trecere, si probabil ca lucrurile nu se vor schimba nici anul asta.

Sincer, pentru 3 zile de metal, 200 de lei mi se pare extrem de convenabil. In proportie de 80 % o sa imi iau si eu un abonament, pentru ca anul asta nu mai am de gand sa ratez OST-ul.

De asemenea, sunt curios sa vad ce nume se vor anunta anul asta. Comparativ cu anul trecut, ar putea intrece atmosfera de atunci doar cu niste nume precum Iron Maiden sau Metallica, ca tot se zvonea ca vor fi prezente in Romania anul asta.


5 iulie - 7 iulie, Tunari: B'estfest

Sincer, niciodata nu prea m-a impresionat B'estfestul. Poate doar prin 2007-2008, cand era singurul festival de muzica rock din Bucuresti, si intr-adevar veneau formatii importante.

Singurul motiv pentru care as merge la B'estfest ar fi probabil pentru atmosfera si pentru distactie, deoarece nici anul asta nu cred ca o sa fie cine stie ce invitati.


27 iulie - 28 iulie, Romexpo: Rock The City

Cred ca e indeajuns sa zic ca vine Rammstein ca deja am zis cam totul despre festival. Cu Rammstein headlineri, astept cu interes sa vad care vor fi celelalte nume. Eu inca spel la un SOAD sau la un RATM, ca deh, speranta moare ultima pana la urma. :)

Sunt ok si Bullet For My Valentine, au melodii care imi plac, deci probabil ca o sa ii diger destul de usor. Nu stiu ce e cu ura asta impotriva lor. Daca nu iti plac, nu vii la ei, si iti iei bilet doar pe o zi de exemplu, insa nu e nevoie sa iti exprimi frustrarile pe facebook cateva zile incotinuu, asa cum am vazut in unele cazuri.

Stiti unde ma gasiti pe 27 si 28 iulie. :) O sa fie cadoul perfect pentru mine dupa ce o sa termin cu BAC-ul.


5 august - 11 august, Sibiu: Artmania

Sincer, am de mult planificata o excursie la Sibiu, iar daca se va intampla sa o fac in aceeasi perioada in care se desfasoara si Artmania, cu atat mai bine.

Fata de alte festivale, Artmania pot spune ca a ramas mereu la acelasi nivel, ceea ce este de apreciat. Sper sa vad si anul asta nume bune din scena metal-ului anuntate, si poate o sa-i dau o sansa acestui festival. :)


28 august, Piata Constitutiei: Roger Waters

Pentru mine (si probabil pentru foarte multe alte persoane), asta ramane concertul anului. E concertul pe care mi-l doresc sa-l vad cel mai mult, si la care sunt convins ca voi fi prezent. Nicidoata nu mi-am dorit cu atata ardoare sa merg la un concert asa cum imi doresc la Waters.

Waters inseamna Pink Floyd, si mereu va insemna asta. Iar sa vezi o bucatica din Pink Floyd, in fata ta, la doar cativa zeci de metri de tine... trebuie sa fie ceva unic.

Imi pare rau ca nu va fi pe National Arena, pentru ca acolo ar fi putut intra mai multi oameni, insa sunt convins ca va fi un show de neuitat si in Constitutiei. Sunt convins ca romanii inca stiu ce e aia muzica buna si ca vor veni cu zecile de mii sa-l vada pe Waters. Nu concep alt scenariu in capul meu.

Am asteptari mari de la acest concert, insa sunt convins ca nu voi fi dezamagit. La naiba, imi vand si mobila din casa pentru a intra la concertul asta daca trebuie!

Rogert Waters, The Wall

ZVONURI!!!


Iron Maiden

Multe surse dau ca sigure un concert Maiden in vara asta la Bucuresti, la unul din festivalurile ce va avea loc, cel mai probabil OST.

Pentru mine e ok, pot sa concerteze la orice festival vor ei, cat timp confirma ca vin intr-adevar. Stiu ca au mai fost in Romania, de mai multe ori chiar, insa din diferite motive n-am ajuns la niciun concert de-al lor. Nu o sa mai fac greseala asta.


Slipknot

Exact pe aceeasi idee ca la Maiden. Vor avea cateva concerte impreuna cu Rammstein la niste festivaluri, iar in perioada in care Rammstein va canta la Bucuresti, vor fi si ei pe undeva prin apropiere cu turneul cica. Din partea mea pot sa vina, nu ma deranjeaza. Daca o vor face la vreun festival, cu atat mai bine.


Dream Theater

Cica ar exista negocieri si cu cei de la Dream Theater, pentru un concert in luna iunie, in Bucuresti. Probabil si ei, tot la un festival.

Asta o sa fie ca un fel de agenda pentru mine. Voi mai face update-uri, voi mai adauga lucruri, voi mai scoate lucruri, imediat ce voi afla lucruri noi despre concertele de anul acesta.

Una peste alta, va fi un an plin de concerte, asa cum am spus si la inceputul articolului. Totul este ca eu sa am bani suficienti, sau noroc din plin, pentru a intra la cat mai multe dintre ele. :)

A fresh start

E un start nou. Pentru mine, pentru blogul asta, pentru orice.

Am lasat-o cam moale cu blogging-ul in ultima perioada. Iar cand zic ca am lasat-o mai moale, ma refer la faptul ca n-am mai scris nimic. Iar cand ma refer la ultima perioada, ma refer de fapt la aproape vreo doi ani. Asa ca pana la urma, trebuia sa vina si ziua asta.

Cele mai multe dintre persoanele care ma cunosc stiu ca vreau sa dau la jurnalism. Si avand in vedere ca mai e jumatate de an pana cand va incepe admiterea la facultati, ar trebui totusi sa am un mic antrenament, daca imi doresc cu adevarat sa am vreo sansa.

Si, pana la urma, sa fiu sincer, mi-a lipsit sa scriu. Ma simt alta persoana cand scriu. Ma simt liber. Ma simt in largul meu. Ma simt eliberat de toate greutatile care ma apasa. Sunt doar eu, ideile mele si tastatura de la calculator.

Iar lucrul asta mi-a lipsit al dracu' de mult. Nu stiu ce m-a impiedicat pana acum sa mai scriu. Poate fi lipsa de motivatie, poate fi lene, poate fi orice. Insa nimic nu scuza faptul ca am renuntat sa mai scriu pentru o perioada atat de lunga.

Imi dau seama ca am pierdut multe. Si timp, si cunostinte, poate si idei. Dar stiu ca originalitatea inca o am. Pe-aia nu o sa mi-o ia nimeni.

Pana revin cu un articol adevarat (ca asta e mai mult asa sa fie, de inceput), astept sa imi lasati comentarii, critici, idei, orice vreti. De asemenea, daca aveti un blog si ati baut macar o bere cu mine pana acum, da-ti-mi un mesaj cu blogul vostru ca sa va adaug la blogroll. 

Pana la un post viitor, nu uitati. It's a fresh start... :)